"Fete" care se baga in relatiile altora-9

Nu.O fost cel mai acru.

stiuuu:)))

Dar ea de ce il alege tocmai pe ala luat?Ce ar fi daca toate am proceda asa?Ar fi un haos sentimental.Vinovat e el,apoi tipa ca se baga.Toata lumea are probleme ins anu trebuie sa profiti de necazul altora

daca tipa ma cunoste si stie ca suntem impreuna....atunci eu p'aia o iau la bataie...si nu sunt mahalagioaica de fel dar nici nesimtirea nu o suport...

BratzG a scris:

Eu ma gandesc in felul urmator:din atatia  baieti singuri,sa te uiti exact la ala care are o relatie serioasa.penibil.

pai eu m-am uitat si a meritat si era cu tipa aia de vreo 10 luni sau 1 an
da pe mine ma stia de 3 ani  si intotdeauna vorbea ff frumos cu mine ,asa dulce

Ultima oara a fost editat de Melany1 (2009-11-25 16:17:10)

BratzG a scris:

skumpi a scris:

in primul rand pentru ca nu alegem de cine sa ne indragostim
iar in al doilea rand  tipului nu`i scrie in frunte ca are prietena !
poate ii spune tipei pe parcurs sau poate f bine sa nu`i spuna nik pana dupa 2 luni cand ea deja e indragostita pana peste cap de el...

e diferit cand cunosti cuplu si cu toate astea tu te bagi intre ei fara ca el sa`ti arate intr`un fel ca i`ar placea de tine, acolo da , mai putem sa vorbim ca tipa e cam nesimtita dar nici o pb ca tipe nesimtite sunt al tot pasu totu depinde de el : o trimite la plimbare sau ii accepta avansurile....

Ma refer la situatia nr 2.Cand fata nu stie...

care e situatia nr 2 ? ce anume nu stie fata ? ca deja m`am zapacit

mno si nu`i asa ?

BratzG a scris:

Eu ma gandesc in felul urmator:din atatia  baieti singuri,sa te uiti exact la ala care are o relatie serioasa.penibil.

trist mod de gandire... e ca si cum spui ca e bun orice, numai sa fie disponibil... asta cam exclude ideea de "jumatatea potrivita" (daca nu pt toata viata, macar pentru un "delta t" oarecare).

si nici cu clasificarea aia nu sunt de acord... e mult prea transanta. sa luam cazul cel mai "blamat"... acela in care unul e intr-o relatie stabila, iar celalalt stie (respectiv "modelul las-curva" ). si sa facem un exercitiu de imaginatie pentru a vedea si o alta abordare decat "nenorocita care distruge o familie". sa zicem: el casatorit si cu copii, se indragosteste de ea (libera, singura). lucrurile merg minunat intre ei doi, casnicia lui merge mai putin minunat (ceea ce NU inseamna neaparat prost, ci doar... sec, lipsit de viata, de traire). ar vrea sa fie liberi sa-si traiasca iubirea, dar sunt destul de RESPONSABILI incat sa inteleaga ca, in cazul lor, o decizie ferma presupune destramarea unei familii. si atunci convin sa INCERCE O SIMULARE cat mai aproape de realitate a vietii in doi, pentru a fi CAT MAI SIGURI ca iubirea lor nu e un moft de moment sau o iluzie, ci ceva pt care MERITA SA SACRIFICI O CASNICIE. credeti ca le e usor? credeti ca e asa simplu pt el sa traiasca o viata dubla (daca intr-adevar e un tip responsabil, e o prostie chestia cu "e smecher cu mai multe".... ambele il apasa la fel de greu)? credeti ca e simplu pt ea sa-si cenzureze iubirea mereu, sa NU POATA AVEA O VIATA NORMALA? sa ii spuna toti din jur, care o cred singura, ca "ai sa porti rochie de mireasa poate doar la inmormantare"? nu e usor deloc... dar daca ambii accepta acest COMPROMIS (pentru un timp oarecare, NU pentru totdeauna!!!) pentru a-si valida cat mai mult valoarea sentimentelor reciproce... atunci eu una consider asta nu doar o dovada de iubire neconditionata (= te iubesc chiar daca relatia cu tine ma face sa sufar mai mult decat ma face fericit/a), ci si o dovada de RESPONSABILITATE (nu te arunci cu capul inainte sa destrami o relatie pentru ceva ce poate fi o himera) si, din partea EI, o dovada a faptului ca nu-si pune fericirea proprie pe primul loc, ci ARE CURAJUL sa accepte umilinta sociala pentru A DA O SANSA EGALA atat ei, cat si sotiei omului pe care il iubeste. atatea femei spun ca nu suporta ca "al lor" (de unde posesiunea asta, frate? oamenii sunt spirite libere, nu-si apartin unul altuia, prin niciun act si prin niciun angajament!!) sa se uite, macar, la alta. EA accepta ca omul pe care il iubeste din tot sufletul sa o plimbe o ora, pe un frig de ianuarie, printr-un loc ferit de ochii lumii... pentru ca apoi sa fie constienta ca se duce pentru celelalte 23 de ore din zi in casa si in pat cu alta. nu e chiar atat de simplu.

spuneti "daca ea accepta, nu are demnitate" eu cred ca a avea capacitatea de a NU impune chestii de tipul "ori ea ori eu" e mai mult decat demnitate... denota ca are smerenia necesara a intelege ca nu e ea buricul pamantului... la fel cum nici cealalta nu e. si demnitatea de a DA O SANSA EGALA propriei persoane si unei persoane mai mult sau mai putin straine. si nu in ultimul rand... denota IUBIRE, care depaseste granite sociale de tip "moralitate" "etica" "bun-simt" sau ami stiu eu ce alte "demnitati" de genul asta... si exprima CURAJUL de a pune iubirea mai presus decat asemenea conditionari impuse de societate.

cat despre "daca ei i-a facut asta, cum o sa am incredere ca nu-mi faCe si mie la fel?" ma face sa rad ce va faceti sa credeti ca unul care a trecut o data printr-o experienta (deloc placuta, repet) de genul asta are mai multe sanse sa o repete decat unul care n-a trecut niciodata? eu chiar inclin sa spun ca e  MAI PUTIN probabil ca figura sa se repete... pentru ca si nervii omului respectiv au o limita. dar nu asta are importanta... ideea e ca din nou CEREM CERTITUDINI SI PROMISIUNI SI LEGAMINTE... cand toate astea n-ar trebui sa aiba ce cauta intr-o relatie bazata pe iubire. da, ACUM sunt 100% sigura ca tu ma iubesti, acum sunt 100% sigura ca iubirea noastra merita ORICE sacrificiu. peste 5-10-20-50 de ani... cine poate sti ce va fi? poate vreuna din cele care au acum un sot/prieten stabil "obtinut" pe cai absolut "ortodoxe" sa bage mana  in foc ca totul va fi roz pana in mormant? NIMENI NU POATE STI SI NIMENI NU POATE PRETINDE CELUILALT SA-I OFERE VIATA SA. e singurul punct in care parerea mea difera putin de cea a lui pokemon (in rest corespunde 100% - si felicitari din partea mea pt ca ai curajul sa-ti sustii parerea prin exemplul prorpiu). da, nici eu n-am absolut niciun stres ca sotul meu se va duce la alta... dar nu pt ca il vad in stare sa reziste eroic oricarei individe care "ii danseaza in poala, ci pt ca:
1. daca e vorba de o "scapare" de o noapte pur si simplu nu ma doare, n-are decat (pe de alta parte, culmea, desi i-am zis si lui chestia asta,s unt absolut convinsa ca, deocamdata cel ptuin, n-are niciuna la activ )
2. daca e vorba de ceva mai serios cu alta, eu as fi prima care i-as spune: "du-te linistit si cat mai repede"... nu am dreptul de a ma pune de-a curmezisul in fericirea nimanui, cu atat mai putin a unui om pe care pretind ca il iubesc.

m-am lungit cam mult dar chiar mi se par interesante dezbaterile pe tema asta... hotararea cu care unii bat cu pumnul in piept "eu n-as face asta niciodata" ma distreaza

pokemon a scris:

ori stiu ca poa' sa ii danseze tipa in brate si el sa nu faca nimic, ori...ura si la gara. it's that simple!

eu la asta ma refeream, skumpi